FEED WILLY: MIHAI IORDACHE, MGMT, TORI AMOS, WILD BEASTS
Veți fi aflat, poate: cetățeanul Iordache (saxofonist, activist civic și tată) pregătește un album nou. Lansarea – relativ repede, în această toamnă. I guess it’s love e aperitivul care a scăpat acum cîteva zile. Și dacă tot albumul sună așa s-ar prea putea să fie cel mai șuchiat Iordache de pînă acum. Pornește swing-ish, aproape ca un standard pe care nu-l poți identifica imediat, după care o ia salutar pe arătură. Clapele lui Toni Kuhn sunt, pentru mine, vedeta.
+
Late Night Tales, compilație care se apropie de al treizecilea volum, i-a poftit pe MGMT să-și facă de cap. După semi-șocul Congratulations, pe care l-au furnizat anul trecut, era de așteptat să aleagă vreo cîteva greucenisme – The Velvet Underground, Disco Inferno, Durutti Column, Television Personalities. Cover-ul lor la All we ever wanted was everything (Bauhaus) e chiar meritoriu. Compilația iese, oficial, pe 3 octombrie.
+
Am zis greucenisme? Tori Amos preia teme din – atenție! – Satie, Chopin, Schubert și Bach în noul ei album, Night of hunters. Mai puneți la socoteală vreo cîteva personaje (fiecare cu povestea sa) care bîntuie în voie de-a lungul și de-a latul a paisprezece cîntece. Și vreo cîteva duete cu fiică-sa (voce chiar bună, apropo, pe cine-o moșteni?). Albumul e proaspăt, nu ne-am lămurit încă dacă i-a ieșit sau dacă i-a scăpat o dudă.
+
Să ne mai tragem și sufletul, zic. Reach a bit further e viitorul single Wild Beasts. B-side: o trufanda în premieră, Thankless Thing. Ca mai toate cîntecele de pe albumul Smother, funcționează ceas: percuție, chitări și clape în viteza a doua, peste care se strecoară șerpește vocea lui Hayden Thorpe. Cine știe despre ce tip de abuz sexual/emoțional o mai fi vorba și-aici (nu am fost prea atent la versuri), dar cui îi mai pasă, cînd sună în felul în care sună?